Ruxandra Jianu, consultant fiscal, arată într-o analiză clară că, în fapt, Legea Nordis, care se presupune că ar trebui să protejeze clienții de situații ca cele întâlnite în „cazul Nordis”, când clienții au plătit pentru locuințe pe care nu le-au primit niciodată, este scrisă de așa natură că, în fapt, permite foarte ușor situații exact ca cele pe care ar trebui să le preîntâmpine. Limitele nu sunt pentru avansul clineților, ci pentru folosirea avansului de către dezvoltator, ceea ce permite exact tipul de fraudă de care este acuzată compania Nordis.
Iată sinteza argumentului Ruxandrei Jianu (pentru toate detaliile, citiți articolul original):
1. Președintele, N. Dan, a scris pe FB, la semnarea decretului de promulgare a legii 207/2025 (legea Nordis), printre altele, că „se limitează avansurile la maxim 5% pentru rezervări, maxim 25% pentru structura de rezistență și 20% pentru instalații”.
2. art. 5 din lege arată că sumele achitate de cumpărător pentru rezervarea cumpărării nu pot depăși 5% din preț. Acest lucru, arată Jianu, era oricum regula și până la această lege.
3. art. 6 are o formulare care, în fapt, nu impune nicio restricție privind avansul, ci pentru cheltuirea avansului de către dezvoltator, avansul putând fi... oricât.
Iată textul art. 6: „Sumele achitate de cumpărător ca avans ... pot fi cheltuite de acesta (n.n. dezvoltator) ... pentru partea de rezistență maximum 25% din preț și ... pentru partea de instalații maximum 20% din preț”.
Așadar, limitele de 20 și 25% sunt apropo de cât poate cheltui dezvoltatorul din suma primită avans (avans care poate fi și de 100%!).
4. art. 7 din lege arată că dacă dezvoltatorul folosește avansul altfel decât spune legea, va fi amendat cu 1% din cifra de afaceri. Dar ce faci dacă firma este nouă, iar regula este ca pentru fiecare proiect imobiliar nou să se înființeze o firmă nouă! Mai mult, avansul primit nu este „cifră de afaceri” din punct de vedere contabil, ci este doar o sumă datorată cumpărătorilor până la momentul încheierii tranzacției (dată la care intră în calculul a ce numim „cifra de afaceri”).
5. Prin urmare, dacă există un dezvoltator care fură banii, amenda va fi 1% din nimic, singura soluție fiind cea din „cazul Nordis”, adică plângerea penală, care poate duce, în mulți ani, la... prescriere.
Sursa: TaxInstitute