La doar o zi după preluarea mandatului de primar al orașului New York, Zohran Mamdani a intrat într-o controversă internațională, după ce Ministerul de Externe israelian l-a acuzat că „alimentează antisemitismul” printr-o decizie administrativă luată la începutul mandatului - anularea unor ordine executive semnate de predecesorul său.
• Miza reală a disputei este însă mai complexă și ține de o serie de ordine executive emise de predecesorul său, Eric Adams, precum și de modul în care este definit și aplicat conceptul de antisemitism în spațiul public american.
• Ordinele executive (Executive Orders – EO) sunt acte administrative prin care un primar, guvernator sau președinte stabilește politici aplicabile aparatului executiv pe care îl conduce. Ele nu sunt legi votate de un parlament, dar au efect imediat asupra instituțiilor aflate în subordinea autorității respective.
• În cazul de față, Eric Adams, fostul primar al New Yorkului, a emis mai multe ordine executive după septembrie 2024, moment în care a fost pus sub acuzare într-un dosar penal. Printre aceste ordine s-au numărat:
– adoptarea definiției IHRA (International Holocaust Remembrance Alliance) a antisemitismului ca standard oficial pentru instituțiile orașului
– relaxarea sau eliminarea unor restricții privind boicoturile împotriva Israelului
– măsuri administrative legate de modul în care sunt investigate sau sancționate faptele considerate antisemite
• Aceste ordine au fost emise într-un context politic tensionat, marcat de proteste legate de războiul din Gaza și de creșterea polarizării în campusuri universitare și în spațiul public american.
• La preluarea mandatului, Mamdani a semnat un ordin general prin care a revocat majoritatea ordinelor executive emise de predecesorul său după luna septembrie 2024. Decizia nu a vizat exclusiv politicile legate de Israel sau antisemitism, ci a fost una administrativă, menită să șteargă un set larg de decizii luate într-o perioadă considerată problematică din punct de vedere juridic și politic.
• Printre ordinele revocate se află însă și cel care introducea oficial definiția IHRA a antisemitismului în administrația orașului New York, precum și cel care ridica anumite restricții asupra boicoturilor împotriva Israelului.
• Definiția IHRA descrie antisemitismul ca o anumită percepție față de evrei care se poate manifesta prin ură, discriminare sau violență. Problema nu este definiția de bază, ci exemplele atașate acesteia.
Printre ele se regăsesc formulări care pot include drept antisemitism:
– contestarea legitimității statului Israel
– aplicarea unor „standarde duble” față de Israel
– compararea politicilor israeliene cu cele ale regimurilor totalitare
• Criticii susțin că aceste exemple sunt formulate vag și permit etichetarea drept „antisemit” a unor poziții politice legitime, precum criticarea guvernului israelian, susținerea drepturilor palestinienilor sau apelurile la boicot economic.
• Susținătorii definiției, în schimb, afirmă că aceasta este necesară pentru a combate formele moderne de antisemitism care se maschează drept activism politic.
• Ministerul israelian de Externe a reacționat imediat, acuzându-l pe Mamdani că „aruncă benzină pe foc” și că prin decizia sa ar încuraja antisemitismul. Mesajul publicat pe platforma X sugerează că eliminarea definiției IHRA echivalează cu slăbirea protecției comunității evreiești, care, în New York, este cea mai mare evreiască din lume din afara Israelului.
• De fapt, Mamdani nu a introdus o politică anti-Israel și nici nu a anulat o lege care sancționează antisemitismul. El a revenit asupra unor ordine administrative recente, fără a le înlocui cu altele.
• Cazul reflectă o dezbatere mai amplă din SUA și Europa: unde se termină critica legitimă a statului Israel și unde începe antisemitismul? Și, mai ales, cine decide acest lucru?
• Organizații precum World Jewish Congress susțin menținerea definiției IHRA, în timp ce numeroși juriști, universitari și organizații pentru drepturile civile avertizează că aceasta poate fi folosită ca instrument politic pentru reducerea la tăcere a vocilor critice.
• Decizia lui Mamdani nu rezolvă această tensiune, dar o aduce din nou în prim-plan, într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu polarizează profund societățile occidentale.