Piața gazelor naturale din România intră în aprilie 2026 cu prețuri care vor pune presiune direct pe buzunarele consumatorilor. Ofertele publicate pe pagina ANRE arată valori între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus, în timp ce costul real al gazelor, calculat după prețurile de pe Bursa Română de Mărfuri și hub-ul european TTF, este de aproximativ 0,29–0,31 lei/kWh. Diferența nu se explică prin costul gazului, ci prin modul în care furnizorii își calculează riscurile și profitul după ani de instabilitate, plafonări și întârzieri la plata subvențiilor.
• Practic, prețul nu mai reflectă doar costul gazului, ci și frica furnizorilor de pierderi, dorința lor de profit stabil și libertatea comercială. Aceasta înseamnă că un apartament cu două camere poate plăti în 2026 cu 150–1.500 lei mai mult pe an, iar o casă între 300 și 3.000 lei mai mult. TVA-ul crește proporțional, astfel că statul încasează mai mult, iar factura devine mai grea din două direcții.
• Mai mult, România continuă să plătească un „premiu” față de prețurile europene, din cauza lichidității reduse, a structurii pieței și a riscurilor percepute. Lipsa unei tranziții graduală după eliminarea plafonului a amplificat diferențele de preț, iar consumatorii sunt presați să accepte oferte fără să le poată compara corect.
• În 2026, pentru populație, cheia nu va fi doar gazul consumat, ci atenția la ofertă. Cei care nu verifică prețurile și marjele comerciale riscă să plătească mult mai mult pentru aceeași cantitate de energie, în timp ce furnizorii privilegiază profitul și gestionarea riscului în fața volumului vândut.