O amplă investigație Der Spiegel arată că relatările despre tratamentele aplicate palestinienilor reținuți de Israel în timpul războiului din Gaza au căpătat, în ultimele luni, o amploare care depășește nivelul unor acuzații izolate. Mărturii ale foștilor deținuți, investigații ale organizațiilor pentru drepturile omului și documente obținute prin instanțe conturează imaginea unui sistem de detenție în care abuzurile, violența și moartea au devenit practici recurente. În ciuda acestui fapt, dezbaterea publică din Israel rămâne concentrată mai degrabă pe apărarea imaginii armatei decât pe soarta victimelor.
• Povestea lui Hussein al-Zuweidi este emblematică. Pe 7 octombrie 2023, ziua în care ar fi trebuit să se căsătorească, a fost forțat să fugă din nordul Fâșiei Gaza. O lună mai târziu, în timp ce se adăpostea într-o școală din Jabaliya, a fost capturat de armata israeliană. A urmat un coșmar de aproape doi ani, petrecuți în centre de detenție israeliene, dintre care cel mai cunoscut este Sde Teiman, o bază militară din deșertul Negev devenită celebră sub porecla de „Guantanamo-ul Israelului”.
Zuweidi descrie condiții extreme: legat la mâini și legat la ochi zile în șir, privat de somn, hrană insuficientă, interdicția de a se mișca sau de a vorbi, bătăi repetate și lipsa oricărei asistențe medicale. Spune că a fost forțat să stea în genunchi ore întregi, că a fost lovit în mod repetat și că a fost martor la moartea altor deținuți. La eliberare, în urma unui schimb de prizonieri, familia sa nu mai avea casă, iar mai mulți apropiați muriseră în război.
• Cazul lui nu este singular. Potrivit organizației israeliene Physicians for Human Rights, cel puțin 98 de palestinieni au murit în custodia israeliană de la începutul războiului. Peste jumătate dintre decese s-au produs în centre militare, în special la Sde Teiman. Multe dintre victime nu au beneficiat de autopsii independente, iar cauzele decesului nu au fost comunicate familiilor. Organizațiile pentru drepturile omului susțin că numărul real ar putea fi mult mai mare.
• Într-un raport înaintat ONU, mai multe ONG-uri israeliene afirmă că tortura a devenit „o practică sistematică”, tolerată sau chiar încurajată la nivel instituțional. Deținuții sunt adesea ținuți fără acuzații formale, fără acces la avocați și fără îngrijiri medicale. Crucea Roșie Internațională a cerut în repetate rânduri acces la centrele de detenție, fără succes.
• Printre cele mai grave acuzații se numără cele de violență sexuală. Potrivit Centrului Palestinian pentru Drepturile Omului, există mărturii privind violuri, introducerea de obiecte în corpul deținuților și alte forme de tortură sexuală. Un raport al unei comisii ONU din martie menționează că frecvența și gravitatea acestor acte sugerează utilizarea lor ca metodă de război.
• Un scandal major a izbucnit în vara lui 2024, când un deținut a fost transportat la spital cu răni grave, inclusiv leziuni rectale. Cinci soldați au fost acuzați, iar imaginile surprinse de camerele de supraveghere au ajuns în presă. Reacția publică din Israel nu a fost însă îndreptată împotriva abuzurilor, ci împotriva celor care au permis scurgerea informațiilor. Ministrul securității naționale, Itamar Ben-Gvir, a condamnat arestările, iar politicieni de extremă dreaptă au încercat chiar să elibereze suspecții.
Dezbaterea publică s-a concentrat mai mult pe „imaginea armatei” decât pe victime. Juristul militar care a permis publicarea imaginilor a fost anchetat, iar presa care a relatat cazul a primit amenințări. Între timp, unul dintre acuzați a apărut la televiziune pentru a se prezenta drept victimă a unei campanii de defăimare.
• Potrivit experților în drept internațional, situația reflectă o problemă structurală. Armata israeliană se bucură de un statut aproape sacru în societate, iar guvernul Netanyahu a cultivat un climat de demonizare a palestinienilor. În acest context, abuzurile sunt minimalizate, iar anchetele reale devin aproape imposibile.
• Concluzia formulată de juriști și organizații internaționale este sumbră: atunci când violența devine normă, justiția încetează să funcționeze. De aceea, spun ei, anchetele Curții Penale Internaționale sunt esențiale, chiar dacă sunt respinse de Israel și de aliații săi.
Sursa: Der Spiegel