Un posibil acord prin care Turcia ar deveni membră a pactului de apărare reciprocă semnat anul trecut între Pakistan și Arabia Saudită indică o schimbare notabilă în arhitectura de securitate a Orientului Mijlociu și Asiei de Sud. Negocierile sunt avansate, iar un acord este considerat foarte probabil de surse implicate în discuții. Mișcarea ar crea o alianță trilaterală cu potențial semnificativ militar, economic și diplomatic.
• În septembrie, prim-ministrul pakistanez, Shehbaz Sharif, și prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman, au semnat la Riad un „Acord strategic de apărare reciprocă”, prin care orice atac asupra uneia dintre părți este tratat drept agresiune împotriva ambelor state. Extinderea pactului pentru a include Turcia ar formaliza un set mai larg de interese comune în trei regiuni-cheie: Asia de Sud, Orientul Mijlociu și zone ale Africii de Nord și de Est.
• Turcia urmărește această aderare pentru a consolida descurajarea militară și pentru a-și diversifica relațiile de securitate într-un context de incertitudine strategică globală. Ankara caută, de asemenea, să își întărească autonomia strategică într-o perioadă în care relațiile cu SUA sunt fluctuante, iar angajamentele americane față de NATO sunt pus sub semnul întrebării. Pe fondul acestor dinamici, un cadru trilateral oferă Turciei un instrument suplimentar de cooperare militară și diplomatică.
• Interesele celor trei state sunt complementare. Arabia Saudită dispune de forță financiară semnificativă, Pakistanul are o capacitate nucleară declarată, infrastructură de rachete balistice și un corp militar numeros, iar Turcia oferă experiență operațională, industrie de apărare avansată și capabilități tehnologice competitive. Această complementaritate sugerează că o alianță formalizată ar produce un nivel ridicat de interoperabilitate militară și echilibru de putere în raport cu alți actori regionali.
• Relațiile dintre Riad și Ankara indică deja o deschidere către o cooperare aprofundată. După ani de tensiuni diplomatice, cele două state au reluat contactele în domeniul economic și militar. Săptămâna aceasta a avut loc la Ankara prima întâlnire navală bilaterală, un semnal clar al restructurării relațiilor. Atât Arabia Saudită, cât și Turcia preferă gestionarea competiției cu Iranul prin dialog și echilibru geopolitic, nu prin confruntare militară directă, iar includerea Turciei în pact ar reflecta această abordare comună.
• Pe linia relației turco-pakistaneze, cooperarea militară este deja consolidată prin proiecte majore. Turcia construiește corvete Milgem pentru marina pakistaneză, modernizează flota pakistaneză de aeronave F-16 și a transferat tehnologie de drone ambelor state. Ankara dorește ca Arabia Saudită și Pakistanul să participe la programul său de avion de luptă de generația a cincea, Kaan, ceea ce ar adânci integrarea tehnologică trilaterală.
• Contextul regional în care apar aceste discuții este volatil. Pakistanul a traversat recent tensiuni militare cu India, încheiate printr-o încetare a focului după patru zile de confruntări, iar relațiile cu Afganistanul rămân tensionate din cauza incidentelor de frontieră. Turcia și Qatar au încercat fără succes să faciliteze dialogul între Islamabad și Kabul. În același timp, Arabia Saudită urmărește stabilizarea relațiilor regionale și reducerea vulnerabilităților de securitate după ani de tensiuni în Golful Persic.
• Relațiile bilaterale Pakistan–Arabia Saudită sunt deja bine consolidate, bazate pe cooperare militară, asistență economică și sprijin energetic. Riadul este o sursă esențială de petrol și finanțare pentru Islamabad, iar această interdependență ar facilita structurarea unui front comun.
• Turcia este al doilea cel mai mare furnizor de armament al Pakistanului, cu 11% din totalul importurilor sale militare, ceea ce indică un flux stabil de tehnologii și echipamente care ar putea fi integrate într-un cadru de apărare unitar. Proiectele Milgem, modernizarea avioanelor și achizițiile de drone demonstrează că fundamentul tehnic al cooperării trilaterale există deja.
• Dacă negocierile se finalizează, alianța ar marca începutul unei noi etape în reconfigurarea echilibrului de putere regional, axată pe capacități complementare și pe dorința statelor implicate de a-și diversifica opțiunile strategice într-o lume caracterizată de instabilitate și competiție crescândă.
Sursa: Dawn