Situația de pe frontul ucrainean se degradează, iar acest context tensionat se suprapune peste presiunea administrației Trump de a obține un acord de pace cu Rusia. În timp ce SUA încearcă să medieze un plan care să pună capăt războiului, Rusia transmite un mesaj clar: nu cedează nimic. Iar în timp ce negocierile continuă, realitatea militară din teren se înrăutățește pentru Ucraina.
• Cu câteva ore înaintea întâlnirii cu oficialii americani la Moscova, Vladimir Putin a revendicat capturarea orașului Pokrovsk, un nod logistic strategic din Donetsk. Deși luptele continuă în anumite zone ale orașului, mesajul Kremlinului a fost calculat: Rusia e în ofensivă și negociază dintr-o poziție de forță. Rușii au inițiativa, iar percepția Moscovei este că slăbiciunea acumulată de Ucraina ar permite impunerea unor condiții dure.
• În paralel cu declarațiile optimiste ale negociatorilor americani și ucraineni, Rusia a declanșat un val masiv de atacuri: peste 650 de drone și 51 de rachete au lovit orașe ucrainene într-o singură noapte. În plus, se observă o accelerare a avansului rusesc pe mai multe direcții. Kremlinul presează în Pokrovsk și Myrnohrad, avansează în Zaporizhzhia, se apropie de Kupiansk și câștigă teren în jurul orașului Siversk.
• Câștigurile rusești sunt lente și costisitoare, dar consistente. Forțele ruse au cucerit în noiembrie circa 500 de km pătrați de teritoriu, dublu față de octombrie. Obiectivul strategic rămâne capturarea întregii regiuni Donetsk, ceea ce ar însemna controlul complet al Donbasului. Deși Putin este încă departe de atingerea acestui scop, ritmul atacurilor a crescut, iar rezultatele se văd.
• În tranșee, moralul reflectă presiunea realității. Un pilot ucrainean de drone din zona Pokrovsk descrie frontul ca fiind în colaps treptat: „Linia a început să cedeze de oboseală”. Rușii folosesc drone Molniya și roiuri de drone kamikaze pentru care Ucraina nu are un răspuns industrial echivalent. Pentru soldați, perspectiva unui acord de pace pare lipsită de sens: „Cât timp ne pot împinge, ne vor împinge”.
• Un ofițer dislocat lângă Lyman vorbește despre atacuri permanente pe toate direcțiile, intensificate în ultimele luni. Ceața groasă limitează capacitatea dronelor ucrainene de a respinge înaintarea rusă, iar pozițiile sunt atacate constant.
• Pokrovsk rămâne epicentrul luptei. Odinioară un oraș aglomerat, este astăzi un spațiu devastat, unde „corpurile civililor și militarilor stau amestecate fără a putea fi recuperate”, după cum povestește un militar din Garda Națională. Moscova vede în Pokrovsk punctul de plecare pentru o eventuală avansare spre Sloviansk și Kramatorsk, fortărețele ucrainei din Donetsk.
• Pentru Ucraina, menținerea pozițiilor aici, în ciuda pierderilor grele, poate avea și un obiectiv politic: evitarea unei imagini internaționale care ar sugera un colaps iminent într-un moment în care discuțiile de pace se intensifică. Însă această concentrare a resurselor a creat vulnerabilități în alte zone, ceea ce a permis rușilor să avanseze rapid în Zaporizhzhia, unde au cucerit peste o treime din teritoriul ocupat în noiembrie.
• Iarna încetinește mișcările, dar nu oprește războiul. Dronele transformă linia frontului într-o zonă letală de zeci de kilometri lățime, iar Rusia continuă să mizeze pe războiul de uzură, sacrificând oameni și echipamente într-un ritm pe care Ucraina nu îl poate egala.
• În Myrnohrad, unde luptele se intensifică, un sergent ucrainean rezumă disproporția: „Dacă noi avem trei oameni, ei au treizeci”. Totuși, el adaugă un adevăr important: „Nici ei nu se așteptau să luptăm atât de mult”.
• În timp ce trupele ucrainene rezistă eroic presiunii celor rusești, iar negocierile continuă în paralel, războiul intră într-o nouă fază în care rezistența Ucrainei și direcția diplomației americane vor cântări decisiv pentru ceea ce urmează.
Sursa: NYTimes