Sistemul de educație din România se confruntă în prezent cu un fenomen previzibil, dar ignorat timp de un deceniu și jumătate: scăderea drastică a numărului de elevi care vor fi admiși la liceu. Această realitate nu este o întâmplare, ci consecința directă a deciziilor economice luate în perioada 2010-2011, când măsurile de austeritate au prăbușit natalitatea la un nivel istoric.
• În acei ani, tăierile salariale masive și instabilitatea financiară au determinat multe familii să amâne sau să renunțe la ideea de a avea copii. Rezultatul a fost cel mai mic număr de nașteri înregistrat în România de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, până la acea dată. Astăzi, acea generație „a austerității” a ajuns la vârsta adolescenței, lăsând în urmă clase goale și norme didactice reduse.
• Efectele sunt vizibile la nivel național: liceele se văd obligate să comaseze clase sau să desființeze specializări, deoarece nu mai au suficienți elevi pe care să îi școlarizeze. Dincolo de statistici, situația scoate la iveală o lipsă cronică de viziune a statului: economiile bugetare realizate pe termen scurt prin reducerea sprijinului social au generat un deficit demografic ce afectează acum direct forța de muncă și sustenabilitatea sistemului de învățământ.
• Această criză educațională servește drept lecție dură despre modul în care politicile economice de moment pot compromite viitorul unei întregi generații, demonstrând că ignorarea demografiei transformă școlile în victime ale trecutului.
Sursa: Edupedu