Le Monde descrie cum arată astăzi viața judecătorului francez de la Curtea Penală Internațională (CPI), Nicolas Guillou, care a fost pus sub sancțiuni americane printr-o decizie luată de Donald Trump pe 20 august și căruia i s-au impus nenumărate interdicții, inclusiv în Europa, în ce privește accesul la sistemul bancar ori utilizarea conturilor pe diverse platforme/ aplicații.
• Trezoreria americană justifică această măsură prin faptul că Guillou „a autorizat emiterea de către CPI a mandatelor de arestare împotriva prim-ministrului israelian, Benyamin Nétanyahou, și a ministrului apărării, Yoav Gallant”. Cei doi au fost inculpați pentru crime de război și crime împotriva umanității pentru rolul lor în distrugerea Fâșiei Gaza.
• În total, șase judecători și trei procurori ai CPI, inclusiv procurorul general, Karim Khan, se află sub sancțiuni impuse de Statele Unite.
• Sancţiunile decise de SUA au consecinţe dramatice pentru viaţa profesională şi personală a magistratului.
• Guillou arată că toate conturile la companii americane precum Google, Amazon sau Apple i-au fost închise, rezervări de hotel - făcute chiar în Franţa – au fost anulate de platforma Expedia câteva ore mai târziu, băncile europene îi blochează accesul, iar cardurile de plată americane (Visa, Mastercard, Amex) nu mai sunt funcționale. Rezultatul: „sunteţi interzis bancar pe o bună parte din planetă”.
• Dincolo de impactul personal, cazul scoate la lumină un paradox: un cetăţean european, îndeplinind o funcţie în cadrul unei instituţii internaţionale susţinute de Europa, este sancţionat de SUA pentru aplicarea legii într-o instituție pe care Europa, formal, o susţine.
În plus, instituţii europene – bănci, companii, organisme – participă indirect la această sancţionare prin colaborarea cu sistemele americane de plăţi şi sancţiuni.
• Ceea ce devine evident este că suveranitatea instituţiilor judiciare internaţionale şi chiar a statelor membre ale UE este sub presiune directă din partea unui actor puternic care îşi proiectează jurisdicţia extraterritorială. Practic, dacă instituţia de justiţie internaţională nu este protejată, funcţionarea ei este fragilizată – şi, prin extensie, vulnerabilă.
• Pentru Europa, rămâne întrebarea dacă va activa mecanisme precum „regulamentul de blocare” pentru a-şi proteja cetăţenii şi instituţiile de asemenea influenţe externe?
Sursa: LeMonde