La începutul invaziei ruse, aliații occidentali s-au confruntat cu o dilemă majoră: cum pot direcționa zeci de miliarde către un stat aflat sub asediu, fără ca o parte din bani să se piardă în diverse mecanisme de corupție? Soluția impusă Kievului a fost instituirea unor consilii de supraveghere independente, populate cu experți străini, capabile să monitorizeze cheltuielile, să aprobe numiri și să blocheze aranjamentele dubioase în marile companii de stat. Dar o investigație recentă arată că în ultimii patru ani administrația președintelui Volodimir Zelenski a subminat sistematic aceste mecanisme.
• Supervizorii străini au fost ținuți pe margine, locurile din consilii au rămas vacante, iar statutele companiilor au fost rescrise pentru a limita independența structurilor menite să asigure transparența. În paralel, în sectoare cheie precum energie, infrastructură electrică și achiziții militare, corupția a înflorit din nou, punând sub semnul întrebării angajamentele de reformă ale Kievului și complicând drumul Ucrainei spre UE și NATO.
• Un caz emblematic este Energoatom, operatorul nuclear de stat. Azi sunt acuzații că membri ai cercului apropiat al președintelui că ar fi deturnat circa 100 de milioane de dolari. Zelenski a pus responsabilitatea pe seama consiliului de supraveghere, însă documentele și interviurile obținute de jurnaliști arată că tocmai administrația sa a blocat funcționarea acestui consiliu, lăsând unul dintre locuri liber și amânând pornirea oficială a activității. În acest vid, firmele contractante ar fi plătit „comisioane” de până la 15% pentru lucrări.
• Situația nu este singulară. La Ukrenergo, operatorul național al rețelei electrice, fostul director Volodimir Kudrițki povestește cum, încă din 2021, ministrul energiei, Herman Halușcenko, a încercat să impună numiri de persoane cu puțină experiență în domeniu. Consiliul de supraveghere apăra atunci independența companiei, fiind alcătuit din patru experți străini și trei reprezentanți ai statului. Dar, la reînnoirea consiliului, Kievul a reușit să impună un candidat străin respins inițial de instituțiile occidentale. Ulterior, după ce unul dintre membri a demisionat, balanța s-a dezechilibrat și s-a ajuns la demiterea lui Kudrițki, votată cu sprijinul expertului polonez adus în ultimul moment. Doi dintre străinii rămași și-au dat demisia în semn de protest, numind decizia una „motivată politic”.
• Interferențe similare s-au produs și în achizițiile militare. În 2024, în urma scandalului munițiilor defecte, donatorii occidentali au impus crearea unei agenții independente de achiziții. Timp de un an însă, agenția a funcționat fie fără consiliu de supraveghere, fie cu unul incomplet, în timp ce gestiona peste un miliard de dolari din fonduri europene. Prima directoare, Maryna Bezrukova, afirmă că lipsa unui consiliu real a lăsat-o expusă presiunilor pentru aprobarea unor contracte discutabile. Când consiliul abia se forma, Ministerul Apărării i-a rescris statutul, acordându-și competențe directe în numirea șefului agenției. După doar câteva luni, Bezrukova a fost demisă, iar consiliul a rămas fără cvorum.
• De-a lungul acestor episoade, reacția Occidentului a fost ezitantă. Donatorii au criticat în privat, dar nu au vrut să taie finanțarea unui stat aflat în plin război. Unele instituții au înghețat temporar tranșe de bani, însă nu au blocat complet sprijinul. Pentru aliații europeni, miza strategică — apărarea continentului de agresiunea rusă — a prevalat asupra riscurilor de corupție. În același timp, slăbirea implicării americane odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar fi încurajat Kievul să preia și mai mult controlul asupra companiilor de stat.
• Riscurile devin însă din ce în ce mai mari. Corupția masivă complică negocierile pentru aderarea la UE și NATO, iar în perioada postbelică Ucraina va avea nevoie de sute de miliarde pentru reconstrucție. Fără garanții ferme de transparență, este tot mai probabil ca unii parteneri să ezite. Un raport european confidențial citat de presă semnalează „interferențe politice persistente” și subliniază exact problema slăbirii consiliilor de supraveghere.
• În fața scandalurilor, Zelenski încearcă să se distanțeze public. Premierul său a negat orice ingerință guvernamentală în Energoatom, a învinuit consiliul pentru eșecul de a opri corupția și, în final, a demis toți membrii acestuia. Dar, pe fondul documentelor și mărturiilor adunate, pare tot mai clar că arhitectura anti-corupție a fost demontată chiar de cei care promiteau în 2019 să curețe sistemul.
Sursa: NYTimes