Fondul de redresare al Uniunii Europene, în valoare de aproximativ 955 de miliarde de dolari, conceput ca cel mai amplu program de stimulare economică de după Planul Marshall, întâmpină dificultăți în a produce transformările structurale promise. Lansat în 2020, în contextul prăbușirii economice provocate de pandemie, mecanismul „Next Generation EU” urmărea nu doar relansarea economiei, ci și accelerarea digitalizării și tranziției ecologice.
În Spania, de exemplu, fondurile au permis instalarea de senzori și drone în plantații de măslini și vii, pentru a colecta date care sunt integrate în modele de inteligență artificială destinate optimizării agriculturii. Deși proiectul a creat infrastructură de date și echipe capabile să opereze sisteme avansate, rămâne incert dacă va fi sustenabil după epuizarea finanțării. Lipsa unui model de afaceri clar și dificultățile de atragere a personalului calificat ridică semne de întrebare asupra impactului pe termen lung.
Ambițiile inițiale ale fondului au fost mari: reforme structurale și investiții care să crească productivitatea și competitivitatea europeană. În practică însă, implementarea s-a lovit de birocrație, deficit de competențe și întârzieri administrative. Deși peste 700 de miliarde de euro au fost alocate inițial sub formă de granturi și împrumuturi, la cinci ani de la lansare circa 182 miliarde de euro nu fuseseră încă plătite beneficiarilor.
În Italia, cel mai mare beneficiar, planul național a fost modificat de șase ori, unele revizuiri durând aproape un an. Schimbarea priorităților – de la investiții sociale precum creșele la stimulente fiscale pentru companii – a încetinit cheltuirea banilor și a redus impactul asupra participării femeilor pe piața muncii.
În Spania, numeroase întreprinderi mici au fost descurajate de procedurile complicate, iar o parte din împrumuturile disponibile a fost abandonată din cauza imposibilității de a respecta termenele și condițiile impuse.
Există un consens larg că fondul a atenuat șocul economic al pandemiei și a deschis calea împrumuturilor comune la nivel european. Totuși, rezultatele privind transformarea economică sunt inegale. Creșterea rămâne modestă comparativ cu Statele Unite sau China, iar unele proiecte sunt criticate ca fiind mai degrabă cosmetice decât strategice.
Pentru a evita un efect de „cădere” a investițiilor după 2026, mai multe state au obținut prelungiri ale termenelor de utilizare a fondurilor. Economiștii consideră aceste extensii o soluție pragmatică, care ar putea permite realizarea reformelor structurale promise. Fără astfel de ajustări, fondul riscă să rămână un instrument eficient de criză, dar insuficient pentru transformarea profundă a economiei europene.
Sursa: Reuters