Administrația Trump promovează în Europa un stil diplomatic nou, mai abrupt și „războinic”, în care ambasadorii americani par să aibă un singur „public”: președintele Statelor Unite. În locul diplomației clasice, calibrate și discrete, se conturează o abordare orientată spre vizibilitate publică și loialitate politică. Mulți dintre trimișii americani în capitalele europene sunt prieteni ai lui Trump, donatori sau persoane din cercul său apropiat. Pentru aceștia, relația cu liderii țărilor gazdă pare uneori secundară față de obiectivul principal: atragerea atenției Casei Albe.
Fostul ambasador american Eric Rubin descrie fenomenul ca pe o diplomație „cu un singur spectator”. În această logică, gesturile publice, declarațiile dure sau postările pe rețele sociale sunt concepute mai degrabă pentru a demonstra loialitate politică decât pentru a construi relații diplomatice stabile.
În Franța, Charles Kushner — ambasador la Paris și socrul fiicei lui Trump — a criticat antisemitismul francez printr-o scrisoare publicată în Wall Street Journal, nu prin canale diplomatice clasice. Ulterior, relațiile s-au tensionat după comentarii politice venite din partea ambasadei americane și după refuzul inițial al ambasadorului de a răspunde unei convocări a Ministerului francez de Externe.
În Polonia, ambasadorul Tom Rose a anunțat pe rețelele sociale ruperea legăturilor cu un lider parlamentar polonez, după critici la adresa lui Trump, etichetându-l direct pe președinte în mesaj. Gestul a fost perceput ca o escaladare neobișnuită pentru diplomația tradițională.
În alte capitale europene, ambasadorii pun accent pe teme favorabile agendei lui Trump — de la aniversarea independenței SUA până la apariții media pe canale conservatoare americane — pentru a rămâne vizibili în cercul prezidențial.
Oficiali ai Departamentului de Stat, actuali și foști, consideră că această schimbare afectează relațiile construite timp de decenii între SUA și aliații europeni. Criticii susțin că vechiul proces, în care mesajele erau filtrate prin instituții și experți, a fost înlocuit de inițiative individuale și de comunicare directă cu un cerc restrâns de apropiați ai președintelui.
Unii diplomați descriu noul stil drept „copilăresc” și „riscant”, argumentând că refuzul dialogului diplomatic tradițional slăbește influența americană pe termen lung.
Susținătorii administrației afirmă însă că această abordare reflectă o direcție strategică clară: promovarea unei Europe „revitalizate” politic, cu accent pe conservatorism, suveranitate și creșterea cheltuielilor de apărare. Documente strategice recente vorbesc despre cultivarea rezistenței față de actuala direcție politică europeană și despre apropierea de partidele de dreapta considerate aliniate mișcării MAGA.
Nu toate statele europene răspund la fel. În Marea Britanie, autoritățile au ales să ignore provocările retorice, iar în Grecia relațiile diplomatice par, cel puțin oficial, cordiale, în ciuda unor declarații provocatoare.
În ansamblu, noul stil diplomatic american sugerează o transformare profundă: ambasadorii nu mai acționează doar ca mediatori între state, ci și ca actori politici într-un spectacol intern american. Rămâne de văzut dacă această strategie va consolida influența Washingtonului sau va adânci distanța față de aliații săi tradiționali.
Sursa: Politico