India continuă să crească economic și demografic, însă capitala sa trăiește sub o amenințare constantă: aerul pe care îl respiră cei 30 de milioane de locuitori ai regiunii metropolitane. În New Delhi, zilele încep și se termină sub același nor dens de smog, iar expunerea permanentă la particule toxice transformă viața cotidiană într-o luptă pentru menținerea sănătății.
• Deși orașe care au fost cândva printre cele mai poluate din lume, precum Beijing, au reușit să își curețe cerul, capitala Indiei rămâne blocată într-o criză a aerului care se adâncește an de an.
• Aerul din New Delhi ajunge frecvent la niveluri de 20 de ori mai mari decât limita recomandată pentru particulele PM2.5, cele mai nocive pentru plămâni. Sursele sunt multiple: traficul intens, emisiile industriale, arderea resturilor agricole în statele din jur. Experții de la principalele spitale ale Indiei descriu situația drept „gravă și amenințătoare de viață”, cu efecte imediate asupra tuturor: dureri de cap, iritații oculare, respirație îngreunată. Medicii raportează o creștere de 30–40% a numărului de pacienți cu probleme respiratorii în sezonul rece, momentul în care poluarea atinge vârfuri periculoase.
• De la alergătorii matinali, care în ceața densă nici nu mai pot vedea monumentele aflate la câteva sute de metri, până la vârstnicii care trebuie să aleagă între exercițiile zilnice și protejarea plămânilor, toată populația capitalei trăiește cu același compromis. Pentru mulți, a nu ieși din casă nu este o opțiune. Vânzători ambulanți, șoferi, mici comercianți, frizeri de stradă - cu toții depind de prezența zilnică în spații deschise, acolo unde aerul atinge concentrații toxice.
• În timp ce o mică parte dintre locuitori instalează purificatoare de aer în mașini și în locuințe, majoritatea nu își permit astfel de măsuri. Pentru ei, aerul este același în fiecare zi: greu, nociv, iritant.
• Copiii, printre cei mai vulnerabili. Școlile din New Delhi sunt nevoite în fiecare an să treacă brusc la cursuri online atunci când poluarea devine insuportabilă. La intrarea unor licee, nivelurile de particule sunt și de 20 de ori peste limitele de siguranță. Pentru profesori și părinți, aceste schimbări bruște complică un sistem educațional deja împovărat. Între timp, copiii respiră aer care le afectează dezvoltarea pulmonară și imunitatea, iar spitalele raportează valuri de probleme respiratorii în rândul celor mici.
• Autoritățile folosesc așa-numitele „tunuri anti-smog”: instalații care pulverizează apă pentru a reduce temporar particulele din aer. Ele sunt amplasate mai ales lângă instituții oficiale și ambasade, iar eficiența lor reală este contestată. Unii experți acuză că pulverizările sunt folosite mai degrabă pentru a manipula valorile stațiilor de monitorizare decât pentru a îmbunătăți substanțial calitatea aerului.
• În zonele cu restricții de trafic, nivelul PM2.5 este vizibil mai mic, însă diferențele dispar la doar câteva sute de metri, în zonele cu circulație intensă. Contrastul arată clar ce impact are transportul rutier asupra aerului capitalei.
• Angajați care lucrează 16 ore pe zi în spații deschise, familii care dorm în curțile spitalelor, copii care se îmbolnăvesc în fiecare iarnă: realitatea din New Delhi este aceeași de ani la rând. Mulți lucrători migranți visează să strângă bani și să plece în sate, unde aerul este mai curat.
Sursa: NYTimes