Antisemitismul a fost și este mai mult decât o componentă ideologică a Republicii Islamice Iran. A devenit, în timp, o politică de stat cu efecte directe asupra stabilității interne, economiei și poziției internaționale a țării. Protestele recente, în care se scandează „Nici Gaza, nici Liban, viața mea pentru Iran”, reflectă respingerea acestei direcții de către populație. Antisemitismul, folosit decenii la rând ca instrument de mobilizare și control, a contribuit decisiv la izolarea Iranului și la erodarea legitimității interne. În loc să consolideze puterea, această politică a accelerat declinul statului și revolta propriilor cetățeni.
• Rădăcinile antisemitismului sunt înscrise în însăși arhitectura regimului instaurat în 1979. În „Guvernarea juristului”, ayatollahul Ruhollah Khomeini descrie evreii drept o forță ostilă islamului, iar această viziune a fost perpetuată de succesorii săi. Liderul suprem, Ali Khamenei, a negat în mod repetat Holocaustul, iar statul iranian a organizat conferințe și concursuri cu conținut antisemit.
• Această ideologie a modelat politica externă. Iranul a finanțat Hezbollah timp de peste patru decenii, a sprijinit Hamas și a fost implicat în atacuri teroriste antievreiești, inclusiv atentatul din 1994 de la Buenos Aires, soldat cu 85 de morți. Antisemitismul nu a rămas retoric, ci s-a transformat în acțiuni violente cu impact global.
• În plan strategic, obsesia antiisraeliană a influențat inclusiv programul nuclear. Declarația din 2001 a fostului președinte Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, privind „acceptabilitatea” distrugerii Israelului, ilustrează dimensiunea ideologică a calculelor de securitate.
• Costurile interne sunt vizibile. În timp ce populației i s-a oferit un ajutor lunar de circa 7 dolari, regimul a direcționat aproximativ 1 miliard de dolari către Hezbollah, agravând criza economică și atrăgând noi sancțiuni.
• După 7 octombrie 2023, eșecul strategiei regionale a devenit evident. Loviturile israeliene și reprimarea sângeroasă a protestelor, cu cel puțin 2.000 de morți recunoscuți oficial, au expus un regim slăbit.
Sursa: The New York Times