The Washington Post arată într-un articol recent că după prăbușirea regimului Assad, Siria a intrat într-o nouă fază de instabilitate, iar Israelul a decis să acționeze discret pentru a-și proteja interesele strategice. Ascensiunea lui Ahmed al-Sharaa, fost lider islamist cu legături vechi cu rețele jihadiste, a stârnit o profundă neîncredere la Ierusalim, care a privit noua conducere de la Damasc drept o amenințare latentă. În acest context, Israelul a ales să intervină indirect, sprijinind milițiile druze din sudul Siriei, considerate un potențial tampon împotriva consolidării unui stat sirian ostil.
• Operațiunile au început la scurt timp după căderea lui Assad, când elicoptere israeliene au efectuat livrări discrete de arme, muniție și echipamente militare defensive către grupări druze. Aceste acțiuni au fost parte a unei strategii mai ample de slăbire a autorității centrale de la Damasc și de menținere a unei structuri fragmentate în Siria, care să nu poată reprezenta o amenințare directă pentru Israel. În paralel, lideri ai comunității druze au primit sprijin financiar constant, iar unele grupări au beneficiat de instruire și informații militare.
• Israelul a justificat această implicare prin neîncrederea profundă față de Sharaa, perceput drept un extremist care doar și-a moderat discursul pentru a obține legitimitate internațională. Deși noul lider sirian a încercat să transmită mesaje de calm și chiar disponibilitate pentru dialog, la Ierusalim a persistat convingerea că un stat sirian reunificat ar putea deveni rapid o platformă ostilă. În același timp, Israelul a invocat legăturile istorice cu comunitatea druză, prezentă și pe teritoriul său, ca argument moral pentru implicare.
• Sprijinul oferit milițiilor druze nu a fost însă lipsit de controverse. În interiorul aparatului israelian au apărut rapid îndoieli legate de eficiența și riscurile acestei strategii. Fragmentarea internă a comunității druze, rivalitățile dintre liderii locali și acuzațiile de corupție sau colaborare cu rețele de trafic au ridicat semne de întrebare serioase. Mai mult, experiența anterioară a Israelului din sudul Libanului, unde sprijinul acordat unei miliții locale s-a transformat într-un eșec strategic, a fost un avertisment greu de ignorat.
• Pe fondul acestor tensiuni, Washingtonul a adoptat o poziție diferită. Administrația americană a mizat pe ideea că Sharaa ar putea stabiliza Siria și reduce influența Iranului, ceea ce a generat fricțiuni cu Israelul. Oficialii americani au privit cu îngrijorare acțiunile israeliene, considerând că acestea subminează eforturile diplomatice și riscă să reaprindă conflictul într-o țară deja devastată de război.
• În lunile care au urmat, Israelul a început să-și tempereze intervenția. Livrările de armament au fost reduse, iar accentul s-a mutat pe sprijin logistic și umanitar. Totuși, ajutorul financiar pentru aproximativ 3.000 de luptători druzi a continuat, la fel și presiunile pentru obținerea unor garanții de autonomie locală. În paralel, Israelul a cerut ca sudul Siriei să rămână demilitarizat și a insistat asupra dreptului de a interveni dacă apar amenințări la frontieră.
• Situația rămâne însă extrem de volatilă. Conducerea siriană respinge ideea oricărei autonomii druze și vede acțiunile Israelului drept o încercare de fragmentare a statului. De cealaltă parte, Israelul consideră că lipsa de control asupra sudului Siriei ar putea crea un nou front de insecuritate. Între aceste poziții, comunitatea druză se află prinsă între promisiuni de protecție și riscul de a deveni pion într-un joc geopolitic mai amplu.
• În esență, politica Israelului reflectă o dilemă mai largă a Orientului Mijlociu post-Assad: cum poate fi reconstruită stabilitatea fără a crea noi conflicte. Sprijinul discret pentru actori locali oferă avantaje pe termen scurt, dar riscă să adâncească fragmentarea și să prelungească instabilitatea. În lipsa unei înțelegeri regionale solide, Siria rămâne un teren al confruntărilor indirecte, unde fiecare actor încearcă să-și securizeze viitorul, chiar cu prețul unui prezent tot mai fragil.
Sursa: WP