Într-un articol publicat în Politico, Laura Thornton, directoare pentru programele de democrație la Institutul McCain, arată că în numeroase capitale și cercuri politice din afara Statelor Unite se conturează tot mai clar percepția că SUA nu mai sunt un partener previzibil și de încredere, ci un actor care generează instabilitate și vulnerabilități. Această schimbare de imagine nu este una teoretică, ci se reflectă în experiențe concrete ale aliaților și partenerilor tradiționali ai SUA, în special în Europa Centrală și de Est.
• În cadrul unor reuniuni recente dedicate securității și democrației, participanți din mai multe state est-europene au exprimat îngrijorări directe legate de comportamentul actual al administrației americane. Un exemplu este decizia președintelui Donald Trump de a oferi Ungariei o derogare temporară de la sancțiunile privind utilizarea petrolului și gazului rusesc. Măsura, aplicată într-un context electoral sensibil, a fost percepută de unii drept o formă de ingerință politică ce favorizează un lider cu tendințe iliberale, Viktor Orbán.
• În același timp, oficiali din state membre NATO și UE au semnalat o scădere a încrederii în cooperarea pe linie de securitate cu Washingtonul. Rezervele privind schimbul de informații sensibile, alimentate de episoade din primul mandat Trump, indică temeri legate de scurgeri de informații și de posibile beneficii indirecte pentru Rusia.
• Un alt punct major de tensiune este desființarea Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Pentru numeroase organizații civice și actori pro-democrație, dispariția acestei agenții a avut un impact devastator asupra programelor de sprijin pentru alegeri libere, combaterea dezinformării și susținerea presei independente. Dincolo de pierderea finanțării, retragerea a fost percepută ca o abandonare simbolică a rolului Statelor Unite ca partener.
• Această retragere a fost rapid exploatată de regimuri autoritare. În Republica Moldova, narațiunea potrivit căreia „SUA au abandonat țara” a devenit un element recurent al propagandei ruse. În sudul global, China a folosit același context pentru a prezenta SUA drept un aliat nesigur și oportunist.
• Deși istoria politicii externe americane include episoade de intervenționism și susținere a unor lideri nedemocratici, timp de decenii a existat un consens bipartizan privind rolul Statelor Unite ca apărător al libertăților și al democrației. Această viziune, formulată clar în perioada postbelică, lega interesele strategice ale SUA de promovarea valorilor democratice. Actuala orientare marchează o ruptură vizibilă față de acest model.
• Noua politică externă americană este definită mai degrabă de tranzacții, negocieri punctuale și criterii financiare, decât de alianțe bazate pe valori comune. Tarifele comerciale sunt utilizate ca instrument politic, iar parteneriatele sunt evaluate în funcție de câștiguri imediate, nu de angajamente democratice pe termen lung. Această schimbare este reflectată și în documente oficiale recente, inclusiv în Strategia de Securitate Națională a SUA, care favorizează explicit alianțe cu mișcări politice naționaliste și iliberale din Europa.
• În paralel, legăturile ideologice transatlantice se reconfigurează. Contactele privilegiate dintre oficiali americani și partide europene de extremă dreapta, precum și rolul unor organizații conservatoare în conectarea acestor mișcări, sugerează o redefinire profundă a rețelelor de influență politică.
• Consecințele umanitare sunt, de asemenea, semnificative. Potrivit unor estimări academice, închiderea USAID a contribuit indirect la pierderi masive de vieți omenești, în special în state vulnerabile, și a slăbit capacitatea societății civile de a rezista presiunilor autoritare.
• În acest context, neliniștea aliaților este de înțeles. Totuși, cooperarea democratică nu se limitează strict la relațiile dintre guverne. Parteneriatele pot continua la nivel local, între orașe, regiuni, organizații civice, instituții media și fundații care împărtășesc aceleași valori. Chiar și într-un climat geopolitic tensionat, aceste legături pot menține deschise canale de colaborare și solidaritate democratică.
• Deși relația transatlantică traversează una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa recentă, renunțarea completă la cooperare ar consolida exact forțele autoritare care beneficiază de fragmentare și neîncredere.
Sursa: Politico