Înăsprirea măsurilor Statelor Unite împotriva exporturilor de petrol ale Venezuelei creează un risc major pentru Cuba, aflată deja în cea mai gravă criză economică din ultimele decenii. Insula depinde structural de țițeiul venezuelean pentru funcționarea centralelor electrice, a transportului și a unei părți din activitatea economică privată. O reducere abruptă a livrărilor ar amplifica penuria de alimente, penele de curent și exodul populației.
• SUA au intensificat presiunea asupra regimului lui Nicolás Maduro, inclusiv printr-o blocadă parțială care vizează petroliere sancționate, responsabile pentru aproximativ 70% din exporturile de țiței ale Venezuelei. Au existat deja confiscări de cargouri, iar riscul întreruperii fluxurilor către Havana a crescut. În paralel, SUA și-au consolidat prezența militară în Caraibe și au desfășurat operațiuni împotriva rețelelor de trafic, sporind presiunea regională.
• Pentru Cuba, consecințele ar fi severe. Economia a intrat într-un declin prelungit, cu penurii cronice, infrastructură energetică fragilă și inflație cumulată de aproape 450% din 2018. Moneda națională s-a prăbușit pe piața neagră, iar produsul intern brut s-a contractat cu aproximativ 15%. Aproape un sfert din populație (~2,7 milioane persoane) a părăsit țara din 2020, în special tineri, sute de mii mergând în SUA, ceea ce adâncește problema depopulării și presiunea asupra serviciilor publice.
• Estimările sunt că circa 90% dintre cubanezi trăiesc în sărăcie extremă, iar 70% sar peste cel puțin o masă pe zi. Pentru peste 70% dintre cubanezi, principalele preocupări sunt lipsa alimentelor și penele de curent constante, care pot dura 18 ore sau chiar mai mult pe zi în unele regiuni. 78% din populație ar intenționa să părăsească insula.
• Legătura Havana–Caracas datează din 1999, când cooperarea a combinat trimiterea de medici, antrenori și personal de securitate cubanez cu livrări de petrol venezuelean. Volumul subvenționat a scăzut de la circa 100.000 de barili pe zi la aproximativ 30.000, însă rămâne esențial: astăzi, țițeiul venezuelean acoperă aproximativ 40% din necesarul de import al Cubei. Insula produce cantități modeste intern și primește volume limitate din Mexic și Rusia, insuficiente pentru a compensa un șoc major.
• Pe plan politic, Havana contestă deschis măsurile americane și avertizează asupra impactului umanitar, în timp ce își păstrează sprijinul pentru conducerea de la Caracas, considerată vitală pentru securitatea energetică. Președintele cubanez, Miguel Díaz-Canel, a recunoscut public gravitatea crizei și necesitatea stabilizării macroeconomice, într-un context de opoziție internă față de liberalizări economice mai ample.
• Pe fondul acestor evoluții, orice nouă reducere a livrărilor venezuelene ar putea face situația Cubei nesustenabilă, cu efecte sociale și demografice comparabile cu cele din state aflate în conflict armat, într-o regiune deja tensionată de confruntarea dintre Washington și Caracas sub administrația Donald Trump.
Sursa: WSJ