Războiul din Ucraina a lăsat în urmă nu doar distrugeri materiale și pierderi de vieți omenești, ci și o traumă mai puțin vizibilă: violența sexuală asupra femeilor. Organizațiile de sprijin și autoritățile ucrainene au înregistrat sute de cazuri raportate de abuzuri comise de militari ruși, însă activiștii spun că amploarea reală este mult mai mare, deoarece multe victime nu depun plângeri din teamă, rușine sau lipsă de încredere că vor primi dreptate.
Violența sexuală a fost folosită de ruși o armă de război, folosită pentru a intimida, a controla și a distruge psihologic comunități întregi. Unele femei au rămas însărcinate în urma violurilor, altele povestesc că au fost ținute captive și exploatate sexual, iar multe trăiesc cu traume severe și probleme medicale de lungă durată.
Lesya, o economistă de 53 de ani din apropierea Kievului, spune că a fost violată în martie 2022, la două săptămâni după invazia rusă. În timp ce era agresată, soțul ei ar fi fost împușcat de soldați ruși și a murit două zile mai târziu. Pentru ea, trauma nu se oprește la viol: pierderea partenerului și distrugerea vieții de familie au transformat experiența într-o rană permanentă. Ea a depus plângere la procuratura ucraineană, iar cazul se află în investigație.
Svitlana, mamă a mai multor copii, povestește că a fost răpită și violată după ce partenerul ei ar fi colaborat cu soldați ruși care frecventau locuința lor. Câteva luni mai târziu, a descoperit că este însărcinată. Sarcina era prea avansată pentru întrerupere, iar copilul născut ulterior îi amintește zilnic de agresor. În ciuda conflictului interior, femeia spune că încearcă să își reconstruiască viața cu ajutor psihologic.
Tetiana Tipakova, cunoscută pentru protestele împotriva ocupației ruse în orașul Berdiansk, descrie o săptămână de detenție în care ar fi fost torturată și agresată sexual de gardieni. Ea afirmă că abuzurile aveau scopul de a o reduce la tăcere și de a o forța să producă materiale de propagandă. Astăzi, Tetiana participă la conferințe internaționale și colaborează cu organizații care documentează crimele de război.
Maria, juristă din regiunea Herson, spune că a fost reținută de soldați ruși și dusă aproape de linia frontului, unde a fost bătută și violată. A reușit să scape traversând zone minate până la un punct de control ucrainean. Recuperarea fizică a durat săptămâni, iar trauma psihologică continuă.
Specialiștii în drepturile omului spun că violența sexuală în conflicte armate rămâne adesea subraportată. Stigmatizarea socială, frica de represalii și dificultatea de a obține dovezi fac ca multe cazuri să nu ajungă niciodată în fața justiției. În zonele încă ocupate, victimele au puține opțiuni reale pentru a cere ajutor.
Pentru supraviețuitoare, consecințele nu se limitează la momentul agresiunii. Unele au rămas cu boli transmisibile, altele suferă de tulburări post-traumatice, depresie sau izolare socială. În multe cazuri, procesul de vindecare depinde de rețele de sprijin formate din psihologi, grupuri de supraviețuitoare și organizații nonguvernamentale.
Autoritățile ucrainene și ONG-urile adună mărturii și probe pentru eventuale procese internaționale privind crime de război. Totuși, responsabilizarea făptașilor rămâne dificilă, mai ales atunci când suspecții se află pe teritoriul controlat de Rusia. Kremlinul a respins în repetate rânduri acuzațiile, susținând că multe dintre ele ar fi nefondate.
În pofida obstacolelor, unele femei aleg să vorbească public, considerând că tăcerea ar însemna o nouă victorie pentru agresori. Mărturiile lor nu reprezintă doar experiențe individuale, ci și o încercare de a documenta o dimensiune a războiului care rareori ajunge pe prima pagină: distrugerea vieții intime și a demnității umane.
În spatele cifrelor stau persoane care încearcă să revină la o normalitate imposibilă. Unele își cresc copiii născuți din viol, altele luptă să își recapete încrederea în oameni și în propriul corp. Pentru ele, războiul continuă mult după ce armele tac.
Sursa: NYTimes