Publicația israeliană Haaretz arată cum numărul civililor uciși a devenit, în conflictele moderne, nu doar o chestiune statistică, ci una profund politică. Cine controlează cifrele controlează, în mare măsură, și narațiunea războiului. Conflictul din Gaza a ilustrat acest fenomen cu o claritate aparte, iar disputa privind credibilitatea datelor despre victime a influențat modul în care războiul a fost perceput atât în Israel, cât și la nivel internațional.
Pe durata conflictului, Ministerul Sănătății din Gaza, aflat sub controlul Hamas, a publicat constant date privind numărul morților. Autoritățile israeliene au contestat inițial aceste cifre, susținând că sunt nesigure sau manipulate. Cu toate acestea, majoritatea actorilor internaționali au considerat datele credibile, iar unele evaluări au sugerat chiar că bilanțul real ar putea fi mai mare.
În final, armata israeliană a anunțat că acceptă credibilitatea acestor date, o schimbare semnificativă de poziție.
Această dispută nu a fost doar tehnică. Refuzul inițial de a valida cifrele a funcționat ca un mecanism de „ignoranță strategică”: menținerea ambiguității pentru a reduce presiunea morală și politică asupra continuării operațiunilor militare.
În lipsa unor estimări oficiale alternative, dezbaterea publică s-a mutat de la întrebările etice privind costul uman al războiului către discuții metodologice despre modul de numărare a victimelor. Astfel, analiza statistică a devenit un scut împotriva confruntării directe cu implicațiile morale.
Un rol important l-a avut și atitudinea unei părți a electoratului israelian, inclusiv segmentul moderat și de centru-stânga, a cărui susținere a permis continuarea războiului în numele obiectivului declarat de distrugere a Hamas. În acest context, lipsa unei contabilizări clare a victimelor civile a contribuit la diminuarea conștientizării costului real al conflictului. De altfel, sondajele au arătat că, deși o mare parte a populației dorea încheierea războiului, foarte puțini îl respingeau explicit din cauza victimelor civile.
Un alt mecanism descris de sociologul Stanley Cohen este „negarea implicatorie”: acceptarea faptelor, dar refuzul responsabilității morale care decurge din ele. În acest cadru, chiar și cei care nu contestau cifrele justificau bilanțul uman prin comparații cu alte războaie, afirmând că Israel ar fi acționat mai moral decât alte armate occidentale. Totuși, dacă se acceptă cifra de aproximativ 70.000 de morți raportată de autoritățile din Gaza și proporția estimată de combatanți uciși, rezultă că majoritatea victimelor au fost civili — un raport care ridică întrebări incomode privind proporționalitatea și protecția non-combatanților.
Sursa: Haaretz