Statele Unite și Iranul au intrat într-o nouă rundă de negocieri la Geneva privind programul nuclear iranian, într-un moment considerat crucial pentru evitarea unei escaladări militare în regiune. Delegația americană, condusă de emisarii Steve Witkoff și Jared Kushner, vine la discuții cu cereri ferme, pe fondul presiunilor interne venite atât din partea „șoimilor” administrației, cât și a republicanilor din Congres. Washingtonul insistă ca Iranul să demonteze cele trei principale complexe nucleare — Fordow, Natanz și Isfahan — și să transfere către SUA întregul stoc de uraniu îmbogățit rămas. În plus, oficialii americani cer ca eventualul acord să nu aibă termen de expirare, spre deosebire de acordul nuclear din perioada Obama (JCPOA), criticat de republicani pentru limitele temporare impuse Teheranului și din care Donald Trump a retras SUA în primul său mandat.
Poziția dură a Washingtonului vine după ce Trump a avertizat, în discursul său anual din Congres, că Iranul continuă să urmărească dezvoltarea armelor nucleare și a rachetelor balistice capabile să lovească teritoriul american — acuzații respinse de Teheran. În paralel, SUA au desfășurat în regiune un important dispozitiv militar, incluzând două portavioane, avioane de luptă și sisteme de apărare antirachetă, ca semnal că opțiunea militară rămâne pe masă.
Iranul a transmis că ar considera orice atac drept un declanșator pentru un răspuns total. În acest context tensionat, diplomația este privită de mulți analiști drept ultima șansă de a evita un conflict direct. Specialistul Saeid Golkar consideră că eșecul negocierilor ar putea împinge Washingtonul către soluții militare.
Deși insistă asupra dreptului său de a îmbogăți uraniu, Teheranul a avansat mai multe scenarii menite să reducă tensiunile: limitarea nivelului de îmbogățire la 1,5% (față de până la 60% în prezent), suspendarea temporară a activităților sau procesarea uraniului printr-un consorțiu arabo-iranian. Aceste propuneri rămân însă la nivel ipotetic, mai ales după ce programul nuclear iranian a fost afectat semnificativ de conflictul de 12 zile cu Israelul și SUA din iunie anul trecut.
Washingtonul cere „îmbogățire zero”, deși ar putea accepta repornirea unui reactor din Teheran pentru producerea de materiale medicale, la niveluri foarte scăzute de îmbogățire. Chiar și această posibilă concesie se lovește de opoziția unor republicani influenți. Senatorul Lindsey Graham a respins ferm ideea unei îmbogățiri, fie și simbolice.
Un alt punct sensibil îl reprezintă sancțiunile. SUA oferă doar o relaxare minimă, în timp ce Iranul cere beneficii economice consistente, esențiale pentru o economie aflată sub presiune și pentru stabilitatea internă a regimului. Washingtonul dorește mai întâi o perioadă lungă de conformare înainte de a discuta alte relaxări.
Deși SUA ar dori să includă în negocieri și programul balistic iranian, precum și sprijinul pentru grupări regionale, discuțiile de la Geneva sunt concentrate strict pe calea Iranului către arma nucleară. Diferențele rămân profunde, iar rezultatul negocierilor va influența direct echilibrul de securitate din Orientul Mijlociu în lunile următoare.
Sursa: WSJ