Atitudinea administrației Trump față de Venezuela a evaluat rapid în ultimele luni, într-o combinație de retorică inflamatorie, acțiuni militare și justificări contradictorii. Două evoluții au dominat această direcție: etichetarea lui Nicolás Maduro și a colaboratorilor săi drept membri ai unei presupuse organizații teroriste inexistente și transmiterea, printr-un anunț pe rețelele sociale, a ideii că spațiul aerian venezuelean ar fi „închis”.
• Cele două episoade par să aducă Statele Unite mai aproape de un conflict pe care puțini îl consideră justificat.
• Decizia de a clasifica administrația Maduro drept „Cartel de los Soles”, o etichetă apărută în anii ’90 ca metaforă folosită în presa venezueleană pentru a descrie corupția din armată, a fost interpretată de analiști drept un pas menit să creeze cadrul pentru o schimbare de regim. Deși gruparea nu există ca organizație reală, desemnarea ei ca entitate teroristă permite administrației să invoce justificări folosite în operațiuni împotriva organizațiilor jihadiste.
• În paralel, SUA au desfășurat cel mai amplu dispozitiv naval în regiune de după criza rachetelor cubaneze, a autorizat operațiuni secrete ale CIA și a emis avertizări aviatice care au dus la anularea unor zboruri comerciale către Venezuela. Toate acestea se întâmplă pe fondul unui interes aproape inexistent al publicului american, deși sondajele arată că majoritatea covârșitoare se opune unei intervenții armate. Administrația nu a oferit o strategie coerentă, iar justificările vehiculate — combaterea traficului de droguri, presiunea asupra Cubei, reconfigurarea sferelor de influență sau interesul economic pentru petrolul venezuelean — par mai degrabă fragmentele unui consens fragil între facțiuni cu agende diferite.
• A doua evoluție majoră, proclamarea închiderii spațiului aerian venezuelean, arată aceeași combinație de improvizație și provocare. Deși președintele SUA nu are nicio autoritate asupra teritoriului aerian al altui stat, afirmațiile sale au efect indirect, deoarece alte guverne și companii aeriene tind să trateze avertismentele americane ca indicatori de risc. Declarația a venit imediat după ce Trump sugerase că operațiunile de ucidere a suspecților de trafic de droguri la mare ar putea fi extinse pe teritoriul Venezuelei. Loviturile militare asupra unor bărci suspecte au provocat deja peste 80 de morți din septembrie, unele operațiuni fiind descrise în presă ca acțiuni deliberate pentru eliminarea supraviețuitorilor, acuzații care au determinat membri ai Congresului să anunțe investigații.
• În ciuda afirmațiilor administrației, rolul Venezuelei în traficul de droguri către SUA este marginal. Cocaina columbiană ce trece prin Venezuela se îndreaptă în cea mai mare parte spre Europa, în timp ce fentanylul responsabil de criza din SUA provine aproape exclusiv din Mexic. Acest detaliu subminează temelia retoricii oficiale și întărește percepția că „războiul împotriva cartelurilor” funcționează ca pretext pentru a justifica presiuni crescute asupra regimului Maduro.
• În interiorul administrației, există semne că acest curs a fost alimentat de așteptarea nerealistă că presiunea maximă l-ar putea forța pe Maduro să fugă sau să fie răsturnat. Cum acest rezultat nu s-a materializat, riscul ca SUA să se simtă obligate să treacă la acțiuni militare devine tot mai mare.
• În același timp, există contactele discrete între Trump și Maduro, inclusiv o conversație telefonică recentă, ceea ce sugerează că Trump nu exclude o eventuală soluție negociată, fie pentru a revendica o victorie politică, fie pentru a evita costurile interne ale unei intervenții.