Tensionarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite scoate la iveală o vulnerabilitate strategică majoră, creșterea rapidă a dependenței europene de gazul american. Datele recente arată că aproximativ 27 la sută din gazul importat de UE provine deja din SUA, față de doar 5 la sută în 2021, iar estimările indică o creștere până la aproape 40 la sută din totalul importurilor de gaze până în 2030. Această evoluție este consecința directă a renunțării accelerate la gazul rusesc. Dacă înainte de războiul din Ucraina Rusia asigura circa 50 la sută din importurile UE, ponderea sa a scăzut în prezent la aproximativ 12 la sută, golul fiind umplut în principal de LNG american.
• Contextul geopolitic s-a schimbat însă radical. Relațiile transatlantice se află într-un moment de criză, după ce președintele Donald Trump a lansat amenințări comerciale la adresa unor state europene și a condiționat eliminarea tarifelor de concesii politice majore, inclusiv în dosarul Groenlanda. Această retorică alimentează temeri în capitalele europene că noua dependență energetică ar putea deveni un instrument de presiune politică, similar modului în care Rusia a folosit gazul ca armă geopolitică în trecut.
• Situația este cu atât mai sensibilă cu cât gazul natural acoperă aproximativ un sfert din consumul total de energie al UE, fiind indispensabil pentru electricitate, încălzire și industrie, într-un moment în care prețurile energiei rămân printre cele mai ridicate la nivel global.
• Oficial, UE continuă să considere SUA un „partener strategic”, dar recunoaște necesitatea diversificării rapide. Alternativele, precum noile capacități din Qatar și Emiratele Arabe Unite, sunt estimate abia după 2030, ceea ce lasă Europa expusă, pe termen scurt, într-o relație tot mai tensionată cu principalul său furnizor de gaze.
Sursa: POLITICO